Oscar si Tanti roz

sau despre cele paisprezece scrisori adresate lui Dumnezeu ....o carte frumoasa pe care nu o atingi cu analize abstracte, asa cum nu poti sa pui mana umeda si murdara pe fluturi. Eric Emmanuel Schmitt si solutia pentru frica de moarte...

Personajul..Oscar.. un pusti de de zece ani, cu minte clara, suflet patimas si trup sfarsit de leucemie. Are un cazier format din trei incendieri simultane, ale caror victime au fost pe rand… cainele, pisica si ulterior intreaga casa. E exasperat de lasitatea oamenilor mari, care nu sunt in stare sa-i spuna verde-n fata ca mai are cateva zile de trait.Prietena lui e Tanti Roz, o infirmiera batrana, de o bunatate aproape arhaica, ce stie sa spuna minunate povesti postmoderne in care taramul de lupta e… ringul de wrestling, unde ea a infruntat cu abnegatie si intelepciune tactica mii de luptatoare grase si soioase, cu nume suprarealiste, ca: “Sfarc Regal”, “Surorile tasnitoare”, “Sarah Trosc Pleosc” sau “Cateaua de la Buchenwald”. Tanti Roz e singura care ii spune adevarul micutului, daruindu-i si doua idei de geniu: sa-si traiasca fiecare din ultimele zile ca si cum ar fi zece ani (parcurgandu-si astfel viata pe-repede-inainte) si sa-i scrie cateva epistole lui Dumnezeu, in care inca nu crede...

“- ["] Dar despre Dumnezeu nu ti-au povestit chiar niciodata [parintii tai]?
- Ba da. O singura data, cand mi-au spus ca nu cred in el. Ei nu cred decat in Mos Craciun.
- Nu se poate! Chiar asa dobitoci sunt, Oscar, baiete?”


Ce ii scria Oscar lui Dumnezeu?

1. il intreaba ce cadou ar vrea de Craciun, daca tot e ziua Lui de nastere;
2. il roaga (pe la “20 de ani”) daca n-ar putea cumva sa-l ajute sa se casatoreasca cu Peggy Blue care “miroase a alune si pielea ei e fina ca a mea pe partea interioara a bratelor, numai ca la ea e asa pe tot corpul” si care “atunci cand te apropii de ea, e ca si cum ai patrunde intr-o capela”;
3. il roaga sa ii faca o vizita (de ce nu?);
4. il apostrofeaza sau il alinta, dupa caz, cu “draga Dumnezeu”, “azi nu te iubesc”, “te pup, Oscar”, “tu esti un tip infatigabil”, “te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai”...

O carte pe care o recomand cu toata caldura, o carte pentru oameni cu sufletul curat, pentru oameni care nu au uitat sa traiasca, sa zambeasca la primele raze de soare ale diminetii si mai ales pentru cei care mai stau de vorba cu Dumnezeu cateodata...