Oscar si Tanti roz

sau despre cele paisprezece scrisori adresate lui Dumnezeu ....o carte frumoasa pe care nu o atingi cu analize abstracte, asa cum nu poti sa pui mana umeda si murdara pe fluturi. Eric Emmanuel Schmitt si solutia pentru frica de moarte...

Personajul..Oscar.. un pusti de de zece ani, cu minte clara, suflet patimas si trup sfarsit de leucemie. Are un cazier format din trei incendieri simultane, ale caror victime au fost pe rand… cainele, pisica si ulterior intreaga casa. E exasperat de lasitatea oamenilor mari, care nu sunt in stare sa-i spuna verde-n fata ca mai are cateva zile de trait.Prietena lui e Tanti Roz, o infirmiera batrana, de o bunatate aproape arhaica, ce stie sa spuna minunate povesti postmoderne in care taramul de lupta e… ringul de wrestling, unde ea a infruntat cu abnegatie si intelepciune tactica mii de luptatoare grase si soioase, cu nume suprarealiste, ca: “Sfarc Regal”, “Surorile tasnitoare”, “Sarah Trosc Pleosc” sau “Cateaua de la Buchenwald”. Tanti Roz e singura care ii spune adevarul micutului, daruindu-i si doua idei de geniu: sa-si traiasca fiecare din ultimele zile ca si cum ar fi zece ani (parcurgandu-si astfel viata pe-repede-inainte) si sa-i scrie cateva epistole lui Dumnezeu, in care inca nu crede...

“- ["] Dar despre Dumnezeu nu ti-au povestit chiar niciodata [parintii tai]?
- Ba da. O singura data, cand mi-au spus ca nu cred in el. Ei nu cred decat in Mos Craciun.
- Nu se poate! Chiar asa dobitoci sunt, Oscar, baiete?”


Ce ii scria Oscar lui Dumnezeu?

1. il intreaba ce cadou ar vrea de Craciun, daca tot e ziua Lui de nastere;
2. il roaga (pe la “20 de ani”) daca n-ar putea cumva sa-l ajute sa se casatoreasca cu Peggy Blue care “miroase a alune si pielea ei e fina ca a mea pe partea interioara a bratelor, numai ca la ea e asa pe tot corpul” si care “atunci cand te apropii de ea, e ca si cum ai patrunde intr-o capela”;
3. il roaga sa ii faca o vizita (de ce nu?);
4. il apostrofeaza sau il alinta, dupa caz, cu “draga Dumnezeu”, “azi nu te iubesc”, “te pup, Oscar”, “tu esti un tip infatigabil”, “te munceai sa aduci zorile. Nu parea sa-ti iasa din prima, dar te straduiai”...

O carte pe care o recomand cu toata caldura, o carte pentru oameni cu sufletul curat, pentru oameni care nu au uitat sa traiasca, sa zambeasca la primele raze de soare ale diminetii si mai ales pentru cei care mai stau de vorba cu Dumnezeu cateodata...

De la mine din fereastra....cateva reguli de utilizare a sufletului, puterea gandului bun :-)

Bate la usa. Daca ti se raspunde si esti invitat inauntru, poti pasi mai departe. Altfel, pleaca si vezi-ti de drum. Fie e deja cineva inauntru, fie nu esti tu binevenit acolo, fie omul nu primeste pe nimeni. Daca crezi ca e blocat inauntru, cheama pompierii sa sparga usa. Nu navali tu, fiindca nu doar ca nu vei fi luat drept erou, dar s-ar putea sa fii luat drept nemernic.
In sufletul omului intra descult. Nu aduce pe picioare tot praful drumului pe care ai umblat. Sufletul trebuie pastrat cat mai curat cu putinta.
In sufletul omului nu tranti usile. Peretii sunt fragili si se crapa usor.
In sufletul omului nu pandi pe fereastra. N-ai cum sa intelegi ce se intampla acolo privind de afara. Nu simti caldura, nu percepi mirosul, nu auzi muzica.
In schimb, in sufletul omului poti intra pe horn. E greu, te chinui, transpiri, dar daca esti suficient de abil, ajungi in cel mai inflacarat loc al lui. I-adevarat, nu exista ratiune in sentimente, dar poti ajunge la sentimente prin ratiune.

Ce se afla pe noptiera mea? “In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine” - o carte de zile mari pe care o recomand cu caldura tuturor celor care viseaza, chiar si pentru o clipa....

Despre Chris Simion nu stiam decat ca a regizat “Dragostea dureaza 3 ani”, piesa pe care am vazut- o deja de 2 ori, "oscar si Tanti Roz" si "Te iubesc, Te iubesc". In iarna, am auzit de o carte citibila, mi-o recomandase o prietena...“In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine”. O carte aparuta la Editura Amaltea si pe care am reusit sa o cumpar numai comandand on-line. M-a fascinat, din start, titlul, recunosc insa, ca nu mi-a fost usor sa o citesc. Iti trebuie o stare de spirit anume, un echilibru interior, pentru a pluti intre gandurile Sarei fara sa gusti din abis.

Fragmente:

“Noaptea trecuta am visat-o pe mama. Intotdeauna aparitiile ei onirice m-au speriat. Sau poate m-a speriat dorul adus de aceste viziuni stranii. Am ramas marcata de ultima ei respiratie care s-a scurs printre degetele mele, ca mercurul. Secunda aceea fatala, ultima secunda, a contribuit uimitor si miraculos la maturizarea mea. Cand ii tineam capul in palme, pe fiecare milimetru de secunda simteam cum se ingreuna, cum se ducea si cum imi scapa si, neputincioasa, nu puteam sa opresc nimic. Ochii ei neclintiti, plini de viata, mi-au strapuns inima. Parca atunci moartea si-a acceptat pentru o clipa dusmanul etern, viata. Parca in acea moarte era viata.”

“Gandul meu s-a concentrat mai mult pe relatiile dintre femei si barbati dupa varsta de 40 de ani. Nu generalizez, insa ar trebui sa aveti taria sa recunoasteti ca majoritatea relatiilor care ajung pana la aceasta varsta sunt relatii ratate, moarte, iesite din competitie. Cupluri de peste 20, 25 de ani de supravietuire care isi scot in evidenta doar impertinenta cu care au lasat viata sa se zbenguie prin ei fara a le produce nici un frison, nici o spaima, nici o emotie, cupluri care convietuiesc impreuna dar nu dorm in acelasi pat pentru ca el sforaie prea tare iar ea se uita pana la miezul noptii la telenovele, cupluri in care el are o amanta si ea nu stie si nici nu afla pentru ca nu o mai intereseaza, ori ea are un amant si el nu observa pentru ca este mult prea preocupat de particulele de praf din aer, ori el ordona si ea executa, ori amandoi accepta sa traiasca sub acelasi acoperis chiar daca viata lor intima continua sa existe sub alte acoperisuri, ori din obisnuinta, ori din comoditate, ori din interes nu se mai despart. Daca mai au si copii deja relatia devine si mai confuza.”

“Este incredibil cum un obiect poate fi incarcat atat de puternic cu energia fiintei de la care l-ai primit. Mama tinea mult la clepsidra aceea si mi-a oferit-o in ziua in care m-am hotarat sa plec la oras. Mi-a zis inainte sa ne luam ramas bun ca <>”

“O singura data m-ai strans in brate, m-ai strans cu patima ca pe o amanta, m-ai ucis cu durere ca pe o pasare, m-ai dorit cu iubire ca pe un nufar. O singura data m-ai cuprins intre bratele tale, m-ai cuprins puternic de sincer si puternic de putin si, de frica, sa nu ma zdrobesti cu imbratisarea ta, m-ai desprins. Daca o singura clipa ti-ai mai deschide bratele si m-ai chema in vraja lor, as inchide ochii si ca-ntr-o transa… ti-as cadea prada. Trebuie doar ca bratele tale sa ramana aripi, sa ne arda, sa ne zboare, sa ne stranga mai mult decat o singura data.”

“Scrisoare din Iad [...] Atunci, in fiecare zi, Dumnezeu se ruga la mine, cu rabdare si smerenie, sa deschid usa sufletului si sa-l las sa intre. Acum, in fiecare zi, Eu ma rog la Dumnezeu sa-mi dezlege sufletul si sa ma lase sa ma-ntorc la El.”

Mi-e dor de

am primit o leapsa, sa vedem ce iese deci....mi-e dor de:


zilele cand ninge cu fulgi de perna,
matza Tolstoi si de ochii lui mari si cafenii
umblat prin magazine si cumparat lucruri
primele zile dintr-o relatie cand magia e pana la nori
desenele animate cu Dedee si Dexter
potaia Sara si de iubirea ei baloasa
muzica de club, mixuri, electro, d'alea stiti voi
vin fiert si cozonaci cu stafide
dat cu sania in parc si nas rosu in fular
liceu si chiul in grup
stat cu mama la cafele si povesti

na ca am pus 11, indecisa ca de obicei

10 motive pt care nu imi place de mine

eu cu mine = concluzii

1 Rad în timp ce vorbesc şi invers. Rezulta o behaiala penibila, din care interlocutorul nu înţelege nimic. Si ma pune sa repet.
2. Manifest cantitati industriale de vaicareala si exhibitionism emtional; din cand in cand ma supar, inchid pravalia si ma hotarasc sa nu mai scriu si sa nu mai desenez nimic. Pana acum, m-am razgandit de fiecare data.
3. Pisez un subiect enervant pana ii destram nervos pe aia care m-asculta.
4. Ma enervez cand mi se demonstreaza logic ca n-am dreptate.
5. Mi-e greu sa controlez instinctele de spulberat pe ala-care-mi-a-aratat-ca-n-am-dreptate. A-i rupe capul pare o soluţie nemaipomenita.
6. Ma bag singura in situatii grele din teama de a refuza oamenii din jurul meu.
7. Daca tu ai trei prune, da-mi mie doua. Eu n-o sa-ti dau nici una; si nu-mi cere, ca ma enervezi! Intr-un cuvant sunt pofticioasa.
8. Ma vaicaresc pe perioade lungi. Atat de lungi, ca uneori mi se par şi mie lungi. Stiti voi.
9. Vorbesc tare. Prietenii, colegii, chelnerii şi lumea din restaurante apreciaza asta în mod deosebit.
10. Sunt dependenta de mobil, munca, shopping, dat muzica maxim pe youtube si discutii interminabile cu prietenii despre problemele lor si ale planetei.

plus...sunt facuta din panicaa, fricaa şi mania persecutie, uneori Gica-contra si Strica-Chef. PUNCT

adopt your own virtual pet!

CS-ul - mare specie, mare om, mare caracter

Pentru cine n-are prea mult de-a face cu glamurosul domeniul al publicitatii, CS vine de la Client Service, adica armata aia de (cel mai des) femei care stau ca usa pisicii intre client si agentie. Vrea sa zica ceva clientu'? O zice alora de la CS. Trebuie sa faca agentia ceva pentru client? Face sub coordonarea CS-ului. Adica un canal specific de du-te-vino, unde pe-o parte intra clientul si pe cealalta iese produsul de agentie.Ideal, CS-ul este materializat sub forma unei fiinte destepte, elegante, care impune respect, care stie sa coordoneze, care-si pastreaza calmul, care poate sa convinga si care nu face de ris entitatea pe care o reprezinta.Practic, CS-ul se intilneste cel mai des sub forma caprei, uneori junioara cu virsta, alteori junioara cu capu'. Capra se imbraca trendy, cu tzoale de Zara sau H&M (daca e scoasa la pascut peste granita), simte la un moment dat nevoia de ochelari cu rama groasa de plastic si este extrem de fericita ca face parte din acelasi domeniu cu Botzi, Naumovici, Enoiu, Prisca si Pila. Capra da bine la client pina deschide gura. Citeodata, poate sa pacaleasca audienta si dincolo de acest punct critic, caz in care devine indispensabila managementului si iremediabil nesuferita celor cu care lucreaza in agentie. Capra trimite mailuri stufoase, fara cap si coada, din care Creatia nu pricepe absolut nimic, dupa care ii cheama la debriefing ca sa-i ametzeasca si mai rau. Dupa atingerea compromisului intern, capra esueaza in a convinge clientul ca e bine ce-a facut agentia, poate si din cauza ca a reusit sa ceara cu totul altceva echipei fata de ce se dorea initial.Capra e cea mai experta. In evaluari interne, tipa si se lamenteaza ca nu i se recunosc meritele. Daca universul si valoarea-ca-concept au ghinionul ca ea sa lucreze de mult pe un cont, atunci capra va fi promovata si va cascada propriul set de reguli catre boboace proaspat intrate in industrie. Care se vor capri par consequence, sub influenta directa a caprei-sefe si vor creste la rindul lor in aceeasi directie, revarsind formatul catre noi si noi generatii care abia ce vor fi pasit in domeniul publicitatii. Asta suna catastrofic, distopic si pesimist. Nasol.Visul caprei e sa lucreze acum in advertising si mai tirziu la client. Brand Manager, Product Manager sau, in cazul ambitiilor deosebite, Marketing Manager ori CEO. Asta deoarece capra a intrat in publicitate pe cind era in stadiul de ied, momita de verdele ierbii din advertising (= e supertare, fata, deci fac spoturi si strategie, stii?) si vrea sa viziteze si pajistile de la urmatoarele niveluri, cocotzate intr-o ierarhie a trendy-ului si a glam-ului carieristic aspirational descrisa de revistele glossy.Observati ca am devenit sablonarda si ca postul asta seamana cu genul ala de spam "Proasta de mall" sau alta piesa stilistica din aceeasi categorie. Suna, dar nu e. Este experienta pura, colectata la prima mina in 5 ani de stat prin industrie. Sint iar in situatia in care-mi trebuie recruti noi, caut boboace si gasesc iezi, ma uit la ce-as putea fura din alte ograzi si ramin om cinstit, neatins de pacatul tilhariei. C-as pacatui, dac-as avea pentru ce! Dar ramin tot miel neprihanit cind vad cum specia de CS se corceshte din ce in ce. Vorba Pipsului, terminata nervos de zeci de interviuri din care nu ne-am ales decit cu behaituri: Mitzo, da' o fina si-o printza nu gasim si noi?... Gasim, dar gasim greu. Gasim greu chestia aia serioasa, care munceste cu rusinea ridicolului in vena, care nu lasa nimic la voia intimplarii pentru ca ii e jena sa nu carecumva sa se faca de ris, care vorbeste doar cind are ceva de spus, care e in publicitate pentru ca are intuitie si-n Client Service pentru ca are clasa, si din care vor iesi viitoare doamne cu prestanta, in stare sa rusineze orice client care nu le trateaza cu respectul cuvenit.Adio, lebede, bine-ati venit, mai gistelor. Si cica de ce arunca aia din Creatie cu papucu' dupa ele cind le vad si de ce le freaca clientul pina la destramare. Pentru ca iarba verde de acasa le iese printre dinti si sunetul alert de tocuri seamana perfect cu niste copite in galop. Acestia sint accountzii zilelor noastre. Si stiti care e culmea? Ochelari cu rama groasa de plastic am si eu.